Degustarea Vinului

Degustarea vinurilor se poate rezuma foarte simplu la “imi place” sau “nu imi place”, insa, placerea acestui act consta tocmai in constientizarea senzatiilor si impartasirea lor cu ceilalti. Te poti bucura de un vin fara sa nu ai habar de ceea ce presupune degustarea si ce implica ea, insa, satisfactia creste in momentul in care incepi sa intelegi mai multe detalii. Cu toate ca rolul principal al vinului este de a crea placere celui care il bea, sunt momente in care este nevoie ca el sa treaca prin filtrul unei evaluari, al unei degustari.

Degustarea vinului presupune trei etape, primele doua fiind de cele mai multe ori omise de amatori.

1. Prima etapa a degustarii este examenul vizual, un pas pentru care 10 secunde sunt mai mult decat suficiente. Se observa culoarea, transparenta si vascozitatea vinului (se urmaresc urmele pe care vinul le lasa pe pahar). In urma acestei analize putem sa primim informatii referitoare la varsta vinului (culoarea vinurilor albe mature vireaza catre auriu, in timp ce vinurile rosii capata tente caramizii), indicii despre volumul alcoolic si nivelul de zahar (cu cat vinul curge mai greu pe pahar, cu atat volumul alcoolic sau cantitatea de zahar rezidual sunt mai ridicate), despre starea de sanatate a vinului (poate avea particule in suspensie, poate fi tulbure sau poate fi casat).

2. Urmeaza o etapa importanta a degustarii vinului: analiza olfactiva. Foarte multe persoane omit primele doua etape si sar direct la partea gustativa. Atunci cand mirosim vinul, trebuie sa facem apel la memoria senzoriala, sa constientizam de ce arome sau tipuri de arome ne aminteste vinul respectiv si sa le identificam. Cat de intense sunt aceste arome? Sunt de calitate? Sunt neplacute? Cand degustati vinuri albe, incercati sa asociati aromele simtite cu cele florale, vegetale, de fructe galbene, de citrice sau fructe tropicale.

In cazul vinurilor rosii, ganditi-va la fructele rosii, la cele de padure, condimente sau gemuri. In general, in vin se disting trei tipuri de arome: aromele primare (cele provenite din strugure si sunt din categoria celor floral-fructate sau ierboase), aromele secundare (aromele rezultate in urma fermentatiei alcoolice – arome de patiserie si brutarie, de nuci, arome lactice etc.) si aromele tertiare (acestea se dezvolta in urma maturarii vinurilor in sticla sau in butoi de stejar – note de vanilie, condimente, nuci, ciuperci, piele, arome de bacanie etc.).

3. In sfarsit ajungem si la etapa in care examinam vinul din punct de vedere gustativ. E foarte important ca vinul sa fie plimbat prin cavitatea bucala inainte de a fi inghitit. Principalele gusturi pe care le percepem cu ajutorul limbii sunt sarat, acru dulce, amarui sau umami, restul de senzatii sunt arome pe care le percepem prin olfactia retronazala. Un aspect la care trebuie sa fim atenti in momentul in care degustam este textura vinului (modul in care il percepem pe limba). Un vin cu un continut alcoolic ridicat poate sa ni se para mai bogat, in timp ce taninurile ne pot da senzatii de granulat, prafos sau catifelat. Aciditatea poate da vinului o textura metalica, dar contribuie decisiv la capitolul prospetime. Important este ca vinul sa fie analizat separat in cele trei momente ale examenului gustativ: atacul (prima senzatie in momentul sorbirii vinului), mijlocul si finalul (postgustul vinului). Cat de intense si cat de lungi sunt aceste momente? Care este gradul de complexitate al gustului?

Pentru a ne face o imagine cat mai completa asupra calitatii vinului pe care il degustam, trebuie sa ne mai gandim si la echilibrul pe care il are (este prea acid, mai putin taninos, prea dulce sau prea alcoolic?) si la gradul de complexitate al acestuia (este un vin memorabil sau unul simplu?).

Daca vinul este baut precum bauturile racoritoare sau apa, se pierde foarte mult din plusvaloarea pe care o ofera si care, in mod normal, costa mai mult. Degustarea vinului presupune descoperirea unor nuante si, cu cat acest proces se desfasoara mai tihnit, cu atat posibilitatea descoperirii unor nuante surprinzatoare este mai mare.

Un lucru sigur poate imbunatatii calitatile de degustator- practica. Degustarea cat mai multor vinuri, compararea lor si retinerea profilului aromatico-gustativ al acestora. De asemenea, notarea si pastrarea senzatiilor aromatico-gustative intr-un carnetel este de foarte mare ajutor. Este bine de retinut ca degustarea este o activitate care tine de simturi si ca fiecare dintre noi percepem vinurile in mod diferit.

Consumatorii neobisnuiti cu degustarea pot considera tot ritualul rotirii vinului in pahar, “mirosirii si mestecarii lui” un pic intimidant, iar contactul cu limbajul specific poate sa inhibe dorinta de a cunoaste mai mai multe detalii despre acest domeniu. Din fericire, de cele mai multe ori vinul este consumat la masa alaturi de mancare, sau in situatii relaxante, alaturi de prieteni, ceea ce poate usura contactul cu aceasta “lume”.

Valentin Ceafalau

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.