Despre Islam – Partea I

Acum ceva timp ma gandeam sa scriu pe blogul meu cate ceva despre religiile lumii, dar timpul nu mi-a permis iar azi incep cu o religie care tot tine prima pagina a multor ziare: Islamul. Tinand cont ca a scrie despre islam o sa-mi ia foarte mult timp si nici nu vreau sa va plictisesc cu articole lungi si plictisitoare, o sa impart acest articol in mai multe parti (inca nu stiu in cate parti, depinde mult si de timpul pe care il voi aloca). Deci, haideti sa incepem.

Islamul isi are originile in orasul Mecca, in jurul anului 610. In acea perioada, religia dominanta in Arabia era o forma a unei vechi credinte semitice iar in diferite locuri existau temple ale diferitor zei si zeite. Se pare ca exista si o credinta intr-o divinitate suprema,numita Allah. Uneori, ceilalti zei erau considerati ingeri si puteau fi rugati sa intervina pe langa zeul suprem, din partea credinciosilor. Majoritatea arabilor faceau parte din triburi nomadice si credeau mai mult in superioritatea umana decat in vreo putere divina. ei credeau ca tot ce li se intampla este determinat de Soarta sau de Timp, elemente pe care nu le priveau ca pe niste fiinte care trebuie sa fie venerate, considerandu-le pur si simplu o „insiruire de evenimente”. Unele triburi, sau doar membri ai acestora, se convertisera la crestinism, iar in Medina si in alte regiuni din vestul Arabiei existau comunitati evreiesti. Astfel, multi arabi erau familiarizati cu o mare parte a ideilor iudaice si crestina.

Mesajele de la Dumnezeu. Islamul nu a inceput in randurile nomazilor, ci printre orasenii care desfasurau activitati comerciale cu tinuturi aflate la mare distanta. Spre sfarsitul secolului VI, negustorii din Mecca au castigat monopolul asupra comertului pe o arie foarte extinsa , cuprinsa intre Oceanul Indian si Marea Mediterana, trecerea spre coasta vestica a peninsulei arabice facandu-se cu ajutorul caravenelor de camile. In Mecca exista un sanctiar,numit Ka’ba, care era un vechi centru de pelerinaj, ale carui imprejurimi erau asemenea considerate sacre. Toate acestea au permis inflorirea activitatilor comerciale, insa faptulca bogatia rezultata era orientata spre Mecca a dus la aparitia unor tensiuni sociale, mai ales in randurile tinerilor.

Mahomed s-a nascut la Mecca in jurul anului 570 d.Hr. In 610, acesta a ajuns sa creada ca primeste mesaje de la Dumnezeu, pe care trebuia sa le comunice concitadinilor sai. Mai tarziu, aceste mesaje sau revelatii au fost adunate sub forma Coranului. In ele se afirma ca Dumnezeu este Unul (Allah) si ca este in acelasi timp milostiv si atotputernic, fiind cel care controleaza ordinea lucrurilor sau, altfel spus, mersul lumii. In Ziua de Apoi, El ii va judeca pe oameni in functie de faptele lor si ii va trimite in Rai sau in Iad. El le cerea oamenilor,printre altele, sa isi foloseasca bogatia cu generozitate. In aceste revelatii Mahomed apare uneori doar ca un sol care ii avertizeaza pe oameni de pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatosi, iar alteori ca un profet sau un mesager al Domnului. Mahomed credea in mod sincer ca aceste revelatii nu sunt nascociri ale mintii sale, ci chiar Cuvintele lui Dumnezeu, transmise lui de catre inger. Musulmanii continua sa creada acest lucru si azi.

Invataturile lui Mahomed au atras numerosi adepti, care s-au aratat gata sa-l urmeze si atunci cand era vorba de ritualurile de venerare a lui Dumnezeu. Insa nu toate mesajele sale au fost bine primite. Criticile la adresa practicilor religioase ale negustorilor din Mecca, cuprinse in Coran, i-au facut pe acestia sa se ridice impotriva vestitorului lui Allah. Negustorii meccani invocau vechile zeitati pagane, in timp ce Coranul scotea in evidenta faptul ca Dumnezeu este Unul singur – ca „nu mai exista alt zeu decat Dumnezeu”. Pe masura ce opozitia s-a intetit. mesajele coranice au inceput sa vorbeasca de fostii prooroci carora oamenii li s-au impotrivit si despre felul in care Dumnezeu i-a aparat pe ei si pe discipolii lor, nimicindu-i pe ei si pe potrivnici. Printre povestile referitoare la profeti, care pot fi gasite si in Coran, se afla cele despre Noe si potop, despre Lot si distrugerea Sodomei si despre Moise si fuga acestuia din tara Faraonului.

Medina. Adeptii lui Mohamed erau persecutati in diverse moduri de cei care i se opuneau profetului, printre acestia din urma numarandu-se, adeseori, chiar rudele celor care imbratisasera credinta in Allah. In aceste conditii, continuarea activitatii religioase in Mecca devenise practic imposibila, ceea ce l-a silit pe Mohamed sa emigreze in orasul Medina, insotit de 70 de barbati si de familiile acestora.Aceasta migratie , care a avut loc in anul 622, este numita Hijrah (begira) si a devenit evenimentul care a marcat inceputul erei islamice. Medina era o oaza fertila, insa locuitorii sai erau impartiti in doua grupuri rivale. Cei mai multi dintre acestia l-au acceptat pe Mohamed ca profet si au fost de acord ca, impreuna cu imigrantii sa formeze o singura comunitate, sau federatie. Probabil ca erau mult mai pregatiti sa-l accepte pe Mohamed pentru ca aflasera de la clanurile evreiesti din zona ca se asteapta venirea unui Mesia. In acelas timp, ei nadajduiau ca profetul ii va ajuta sa depaseasca disensiunile dintre ei.

Religia islamica a prins contur la Medina. Principalele ritualuri, stabilite dupa exemplul lui Mohamed erau urmatoarele: venerarea (sau rugaciunea), pomenile pentru saraci, postul (pe toata perioada Ramadanului) si pelerinajul la Mecca (incluzand si ceremoniile desfasurate cu acesata ocazie in tinuturile invecinate). La Medina, mesajele primite de Mohamed includeau si prevedri legale referitoare la chestiuni pentru care cutuma araba nu oferea solutii satisfacatoare, precum mostenirea averii si evitarea incestului. Clanurile evereiesti din Medina s-au asociat cu federatia araba, insa aproape nici unul dintre ele nu il accepta pe Mohamed drept profet. Acesteau luau in deradere anumite parti din Coran si, uneori, li se opuneau vehement musulmanilor. Mahomed a expulzat din Medina doua clanuri evereiesti si a poruncit executarea tuturor barbatilor dintr-un al treilea. De abia dupa cucerirea Meccai, a avut cateva contacte cu crestinii.

La inceput, profetul nu avea nici un fel de autoritate politica speciala in Medina, in afara aceleia de confucatorul discipolilor sai emigrati din Mecca. Totusi, dupa un an sau doi, toti adeptii sai (numiti acum musulmani) au ajuns sa fie implicati in diferite confruntari cu paganii din Mecca. In anul 630, Mahomed acea destula forta incat sa cucereasca orasul in care vazuse lumina zilei. El si-a tratat inamicii cu generozitate, castigand sprijinul celor mai multi dintre acestia, care au devenit musulmani. La fel au facut si multe alte triburi de pe tot cuprinsul Arabiei. Datorita  succesului repurtat, autoritatea sa de conducator de stat nu era pusa la indoiala.

Sfarsitul primei parti.

Bibilografie – Religiile lumi – Christopher Partridge

musulmani

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.